no travelling in 2008...

a very bad year for my travels...except for the 5 months I spent in Paris and the only one! trip to Brux I made during that stay I have not seen in 2008 any new place (i.e. country or at least city!). The phd is to blame...BUT I intend to recuperate my lost trips in 2009 which hopefully will turn out to be a better year from all the imaginable points of view :) 2008 is soon gone and I can't say I regret it as it was quite a bad year for me.
19 december 2008

Roma mia (pt ca acolo a inceput calatoria)

este timpul acela din an in care mi-e poate cel mai dor de Roma. ca de fiecare data ma resemnez. stiu ca nu pot merge inca acolo senina. am mai incercat si anul trecut pentru o dupa-amiaza, in drum spre Pisa. aman deci. ma pricep la asta. dar mi-e tare dor de Roma, de mine si ceilalti la Roma demult deja. de strazi numai de noi stiute, de pizza cea buna de pe Corso (nu cea turistica la care e imbulzeala), de inghetata de langa Fontana di Trevi, cea din stanga cum te uiti la fantana dinspre biserica, de un hamburgher la MCul de la Pantheon, de o bere in Trastevere. de filme pe inserat, de rasete in bucataria tuturor conflictelor, de escapade de weekend in italia devenita tara de poveste din cauza ta. mi-e dor de mers cu tramvaiul la scoala (nu-i mai stiu numarul..19 mergea la Risorgimento, dar celalalt?) cu castile de la walkmanul cu caseta cu Nelly in urechi si cu ochii lipiti de geam. pe rand le vad defiland pe toate
mi-e dor de privelistea de deasupra Pza di Spania intr-o seara de mai chiar inainte...
mi-e dor de atunci
mi-e dor de roma asa cum mi-e dor sa mai simt ca in fata mea se asterne totul

Paris again

Pisa

Paris in iulie

Santiago de Chile (june-july 2007)

Bellavista, La Chascona şi Munch

Bellavista

Azi a fost o duminică însorită de iarnă în Santiago în care am vizitat unul din cele mai frumoase locuri: Barrio Bellavista (cartierul B..) cu case colorate parca de copii scapati liberi in cutia cu acuarele. Seamana ca peisaj cu Valparaiso desi oraselul cocotat pe deal are parca mai multa poezie. In Bellavista pe langa locul in sine (cum se vede din poze) sunt 2 atractii majore: dealul (Cerro San Cristobal) in varful caruia se afla o statuie mare mare a Fecioarei Maria (nu am urcat inca cu telefericul pana sus poate urmatoarea duminica) si una din cele trei case ale lui Pablo Neruda (pe lângă cea vizitată de mine azi mai avea una în Valparaiso şi preferata lui, cea din Isla Negra în faţa mării – de fapt toate sunt construite ca nişte bărci strâmte cu scăriţe, în pantă si asta deşi avea rău de mare). Pablo Neruda, sau El Poeta (Poetul) cum e cunoscut aici, premiu Nobel in 1971, comunist de frunte este simbolul national alături de Gabriela Mistral poetessa si ea si castigatoare a premiului Nobel in 45 parca...De fapt asa cum imi spunea un chilian cand de-abia ma apucasem sa studiez pentru teză, Chile este “el país de los poetas” (ţara poeţilor) şi nu a pictorilor...dar deşi el avea dreptate, baieţii nu stau rău nici la arte plastice după părerea mea :-) Revenind, azi am fost cum spuneam la “La Chascona” care inseamnă femeia cu parul despletit, răvăşit, nepieptănat. Simbolul casei care deschide si albumul meu de poze este un soare cu fata Matildei. Matilda a fost marea iubire a lui Neruda. Casa dupa cum am aflat azi de la ghid a fost construită pentru Matilda, pentru a o ascunde pe ea şi relaţia lor de ochii lumii (Pablo era căsătorit ca şi Matilda şi divorţul era încă ilegal pe vremea aceea). Casa e în fapt un labirint format din trei case, casa în care stăteau ei cu living şi la etaj dormitor, casa de oaspeţi la intrare cu bucătărie etc şi cea de-a treia parte cu barul, biroul, biblioteca şi sala de citit. Sala de citit (numită şi Sala franceză pentru că acolo îşi ţinea cărţile în franceză, printre altele fie spus Neruda a fost mult timp diplomat al statului chilian şi în acest fel mult timp ambasador la Paris) chiar îţi dădea chef să citeşti. Cele trei case sunt separate de o grădină labirintică cu multe locşoare intime de stat la umbră sau mâncat. Când trăia Neruda exista şi un mic canal iar de sus curgea si o cascadă. La moartea lui, în 1973 la scurt timp după lovitura de stat (de cancer nu din cauza regimului) militarii au folosit cascada şi canalul ca să inunde casele de jos şi au ars-o pe cea de-a treia unde se aflau cărţile sale (e si o anecdota ca una din putinele carti salvate era Capitalul lui Marx...caci suna "de bine"). Şi celelalte două case ale poetului au fost distruse atunci căci era unul din simbolurile comunistilor (a fost de fapt propus candidat la preşedenţie înaintea lui Allende dar a renunţat şi astfel acesta a fost ales în 1970). Neruda era mare colecţionar (aşa cum se vede în casă dar din păcate doar intr-o poza căci nu ai voie să faci poze înăuntru) de tot felul de lucruri: presse-papier din cristal, scoici, sticle care mai de care, păpuşi de porţelan, hărţi dar cel mai interesant de sculpturi care decorau vapoarele la proră (sper că am reţinut bine:-)) şi pe care le avea în toate cele trei case.
Pe scurt atunci când veniţi aici să nu rataţi în nici un caz La chascona. :-)

In altă ordine de idei vineri am fost la teatru pentru prima oară. Am fost la Teatrul Ictus numit şi el El Teatro (Teatrul cu litere mari), unul din puţinele spaţii de libertate păstrate în dictatură şi care a rezistat în ciuda impozitului pe care l-a impus regimul pentru opere culturale: militarii decideau dacă o operă de teatru (sau orice spectacol) era culturală sau nu. Dacă nu era (cel mai adesea) trebuiau să plătească impozit (20%). În ciuda acestei forme de cenzură economică, Ictus a fost şi a rămas cum am descoperit vineri, o voce aparte. Am văzut o piesă “colectivă” adică un colaj de texte dramatice făcut de artişti (şi mai ales de Nissim Sharim, actorul-regizor celebrissim) plecând de la tabloul lui Eduard Munch, Ţipătul, piesa chiar aşa numindu-se. Ideea colajelor diverse (de la o expoziţie în centrul cultural dintr-o comună bogată din Santiago în care apare prin minune acest tablou furat de la Oslo şi nu este recunoscut de ignoranţii ce lucrează acolo la o scenă cu soţia evreică a unui neamţ în timpul lui Hitler care pleacă la Amsterdam pentru o vreme...şi aşa mai departe) fiind că ţipătul acesta îl citeşti cu ochii; este ţipătul tuturor oprimaţilor nu numai cei din Germania nazistă dar şi al uitaţilor fabuloasei modernizări economice locale. Piesa a fost într-adevăr extrem de frumoasă în ciuda sălii uitate de timp şi în care era extrem de frig. Mai am căteva în piese în minte şi sper să fie la fel de frumose.
Cam atât pentru moment din oraşul dintre munţi.
Munch - Tipatul

Museo de la Solidaridad Salvador Allende

A trecut deja o săptămână de când sunt la Santiago…E toamnă târzie (decembrie al nostru zic ei) şi e foarte straniu căci mă uit în calendarul de deasupra biroului şi scrie 10 iunie...Dar mă adaptez încet încet. Azi am fost în Barrio Brasil care e mult mai frumos decât cartierul meu plin de skyskrapers. Brasil are străzi largi, case coloniale, unele restaurate, unele în paragină dar toate cu farmec (mai aproape de ce mă aşteptam să găsesc aici). În Barrio Brasil, pe Avenida Republica (plina cu universitati si institute!) se află Museo de la Solidaridad Salvador Allende. Muzeul a fost mutat în acest nou sediu (aşa încât data trecută când am fost la Santiago l-am căutat şi nu l-am găsit...), într-o casă foarte frumoasă care în timpul dictaturii a servit Securităţii locale (Central Nacional de Investigaciones). Atunci când au obţinut clădirea au vrut să renoveze dar au decis să păstreze una din camere (în care era un centru de ascultat telefoane) aşa cum au găsit-o ca un fel de anti-muzeu al represiunii. Ideea muzeului a apărut în timpul guvernării Unităţii Populare (1970-1973) ca un gest de solidaritate al artiştilor din întreaga lume cu guvernul lui Salvador Allende. Astfel, Miró, Picasso (printre cei mai celebri) alături de alte sute de artişti (în total sunt 2800 de opere) şi-au trimis operele la Santiago. După 1973, Muzeul a continuat să strângă opere „de solidaritate” fiind în exil, sub numele de Muzeul rezistenţei.

De ce am scris toate astea, de ce am făcut mica fişă a muzeului. Pentru că reprezintă o experienţă unică în lume: artiştii să-şi doneze voluntar operele unui muzeu pentru ca chilienii să aibă şansa de a vedea ceva ce altfel nu ar avea cum. Este într-un fel alianţa perfectă între artă şi politică. ...Şi pentru că am fost azi şi eram unica vizitatoare. Când am intrat, i-am trezit (!) pe vânzătorul de bilete şi pe paznic (paznic care m-a urmărit în tot muzeul, urându-mă în secret căci muzeul nu era încălzit şi eu mai şi stăteam mult în faţa fiecărului tablou...). Da, când am intrat, au aprins luminile, au dat drumul la videoul din sala video şi la „peretele cu voci” din sala cu voci (voci suprapuse din timpul UP).

Mi se pare că experienţa de azi exprimă cel mai bine impresia mea de până acum. Am zis asta şi data trecută: mă aşteptam să găsesc ţara din cărţi, ţara lui Allende (Salvador nu Isabel :-), ţara lui Pinochet...dar este cu totul altă ţară. În care străinii vin să vadă muzeul Allende şi să cumpere diversele dvd-uri despre glorioasa perioadă. Cel mai ciudat este să vezi diferenţele care sunt imense: la câteva staţii de metrou - de unde stau eu, unde vin yuppies să muncească şi unde e totul aranjat, perfect, - până în centru unde e un amalgam indescriptibil de oameni, locuri întortocheate (continui să mă rătăcesc în centru!). Pe scurt încă nu ştiu ce concluzie să trag despre locul ăsta şi cred că e şi prea puţin timp pentru a înţelege ceva...
Şi mi-e dor de Paris....aici trebuie să ai maşină ca să mergi într-un mall imens să cumperi nu ce ai nevoie ci ce te fac ei să vrei :-) pe când la Paris ieşi şi ai magazine mici şi şic în care găseşti tot ce ai nevoie! La Paris mă enerva că mi se spunea că am un accent drăguţ şi imediat eram întrebată de unde sunt (o luam ca pe o ofensă, cum nu vorbesc bine franceză?) dar era de fapt curiozitate, mi se spunea imediat că a am un prieten/ă din România. Aici nimeni nu mă intreabă de unde sunt deşi îşi dau imediat seama că nu sunt de aici, nu doar fizic dar vorbesc cel mult spaniolă (chiliana e cu totul altceva...) dar nu îi interesează. Aici te duci la bibliotecă şi citeşti cu buletinul! (în cazul meu cu paşaportul...!), nu poţi lua cărţile acasă însă, aşa că de mâine mă aşteaptă o nouă săptămână de îngheţ în marea sală Gabriela Mistral a bibliotecii naţionale.
Cu dor de Romanistan,
Caterina
ps. acum sunt la un internet cafe vizavi de biblioteca, biblioteca ce s-a inchis caci iar fac astia greva la Transantiago (marele program de transport al presedintei socialiste de care s-a ales praful) dar despre asta va spun data viitoare. ma grabesc sa ajung acasa!!

Art Nouveau a Bruxelles

Paris 2007

Provins

Brux

Fotos de CHILE

Chile - impresii disparate de sfarsit

maine plec acasa, iar 17 ore magnifice intr-un scaun dar merita in ambele sensuri :-)

dar cu ce raman din calatoria mea la capatul lumii - impresii

capatul lumii

*de aici toate se vad altfel: la congres, le spuneam celor prezenti de unde e unul din citatele cu care imi incep eu prezentarea (Istoria comunismului povestita unor bolnavi mintali de Matei Visniec) si le spuneam ca piesa o pot vedea in Romania sau la Paris. Raspuns: ei auzi la Paris sa vina aici si o vedem...

In general mi s-a parut ca e adevarat ce se spune, sunt oarecum izolati, fizic, geografic, de restul lumii si se pare ca si mental.

*Centro Cultural Palacio La Moneda - printre locurile care mi-a placut cel mai mult - un centru de arta contemporana subteran. sub piata palatului prezidential (La Moneda) care e in centru, in zona cea mai aglomerata si circulata. Constructie aerisita, futuristica si foarte simpla. joc de volume pe tonuri de alb. frumos (vezi poza)

*cantina muncitoreasca in versiunea capitalista - imaginea: "restaurantele" de fapt fast-food din mallurile noastre modeste. dar intr-un spatiu IMENS - arata ca un fag de albine zumzaind- toti cei care muncesc in centru pareau sa fie azi acolo.... In general in oras am mancat prost. poate n-am stiut eu unde (in afara de 2 mese scumpe dar excelente) dar am ramas cu o impresie bleaks bleaks..

*sportul national: pupatul. pe strazi, trantiti pe iarba in parc, peste tot

*aici se poarta parul lung - cat mai lung (si ei). societate mai degraba conformista. daca vrei sa fii altfel in general esti punk sau gothic... (la fel era si in finlanda daca stau sa ma gandesc..:-)

*barbatii au pantofi f.urati chiar daca sunt super upper class - lipsa de gust

*ele se imbraca aiurea - se vede si in magazine care sunt de 2 tipuri: firmele mari din europa scumpe in mallurile aflate in cartierele rezidentiale (pt elita) si "mallurile" intunecoase, cu magazine inghesuite din centru (sunt in jur de 10 strazi paralele comerciale, pietonale. eu, dupa 2 saptamani, tot n-am priceput care unde incepe si unde se termina!) no-names si produse nasoale calitativ. De fapt mai e un al treilea fel: am vazut intr-unul din cartierele mai sarace, o strada! cu magazine second-hand in care era o imbulzeala...

* aici aproape toata lumea are un Ipod sau un alt fel de mp3 player. in metrou fiecare da din cap in ritmul propriu. a asta e la plusuri, desi nu acopera tot orasul, metroul e super (cu statii cu picturi murale...). Are si gardieni in fiecare statie, care controleaza urcatul si coboratul din vagon (sunt destui hoti aici)

*nu au folclor (au omorat toti indienii si acum ii redescopera-cultura redescoperirii minoritatilor) dar il inventeaza. noi avem dar nu-l folosim

*de unde esti am fost intrebata de multe ori. din Rumania. ah din tara cu vampirul. invariabil. ba da unul m-a intrebat daca mai suntem inca in comunism...

cultura

azi la tv emisiune: de citit in carti de tarot. in general ziua sunt numai emisiuni de genul iarta-ma, discutia problemelor personale pare subiectul principal etc. a si nelipsitele novele - care insa aici make sense...adica sunt oglinda societatii si apropo de asta...

...magazine cu uniforme de servitori: de toate tipurile, cu guleras, in patratele (sunt si la supermarket). n-am mai vazut nicaieri altundeva. in general la supermarket ziua vezi mai mult servitori

* biserici pline. toate cele in care am intrat erau pline, de la tineri la batrani care se rugau

* comert stradal omniprezent - vand de toate pt toti

* personaje stradale omniprezente sunt si lustragii (care la noi au disparut) azi am pozat unul pe furis si s-a uitat atat de urat la mine incat imi venea sa ma ascund...trebuia imortalizat

azi e deja 25 noiembrie - ziua mea de nume dar si ziua de nastere a lui Pinochet :-)

pe curand acasa

besito

Cate

ps. Macarena m-a intrebat daca toti romanii sunt asa ca mine? n-am inteles si am intrebat adica, cum? pasionati, implicati, dispusi sa mearga la capatul lumii. am raspuns nu. am gresit?

de la capatul lumii - Queen

ma pasioneaza formula asta cu "capatul lumii"...
melodia de pe ipod-ul meu pe repeat din ultimele 2 zile. am ascultat-o de atatea ori pana acum, de abia acum parca ar canta doar pentru mine...

I'm just the pieces of the man I used to be
Too many bitter tears are raining down on me
I'm far away from home
And I've been facing this alone
For much too long
I feel like no-one ever told the truth to me
About growing up and what a struggle it would be
In my tangled state of mind
I've been looking back to find
Where I went wrong
Too much love will kill you
If you can't make up your mind
Torn between the lover
And the love you leave behind
You're headed for disaster'cos you never read the signs
Too much love will kill you
Every time
I'm just the shadow of the man I used to be
And it seems like there's no way out of this for me
I used to bring you sunshine
Now all I ever do is bring you down
How would it be if you were standing in my shoes
Can't you see that it's impossible to choose
No there's no making sense of it
Every way I go I'm bound to lose
Too much love will kill you
Just as sure as none at all
It'll drain the power that's in you
Make you plead and scream and crawl
And the pain will make you crazy
You're the victim of your crime
Too much love will kill you
Every time
Too much love will kill you
It'll make your life a lie
Yes, too much love will kill you
And you won't understand why
You'd give your life, you'd sell your soul
But here it comes again
Too much love will kill you
In the end...In the end.

La era ochentera

acesta e titlul cartii celor 2 jurnalisti cu care m-am intalnit azi (pe ea o cheama Macarena, un nume uzual aici...) sau altfel zis Era optzecista. Cartea e foarte misto, caci retraseaza toata cultura pop/punk/rock a tinerilor optzecisti, cu petrecerile din "toque en toque" (de-a lungul dictaturii exista o ora, 12 sau 2 noaptea depinzand de perioada, la care nu mai trebuia sa fie nimeni pe strazi si astfel odata ajunsi la o petrecere nu se mai pleca pana dimineata cand se ridica interdictia), cu rockerii rebelizati chilieni si asa mai departe.

Conversatia a fost foarte misto si mi-au promis multe alte contacte, mi-au explicat cam care sunt "bisericutele" din lumea artistica. Din pacate n-am putut afla de la ei ce incerc sa aflu de la toti cei intalniti - chestiunea institutionala.

Macarena mi-a zis totusi o chestie "desi nu-l apara pe Pinochet" ca e inca sustinut pentru ca ar fi putut face mult mai rau si nu a facut-o... E adevarat ca eu nu sunt decat un outsider dar mie mi se pare ca a facut destule.

In alta ordine de idei, chilienii vorbesc intr-adevar chiliana si nu spaniola (castillano), vorbesc repede si nu termina cuvintele, suna mai degraba a bolborosire... o tin intr-un puede repetir? toata ziua. Ex: ketchup aici se zice keschpu...something! in general nu pot spune sch si spun chi

ps. azi dupa o saptamana de cautari si cand intram intr-un magazin decisa sa-mi cumpar o camera digi noua am gasit incarcator! asa ca de maine pozez TOT ! :-)

C

Valparaiso si consumism

Iata si 2 poze cu Valparaiso...

Un oras foarte frumos, cocotat pe dealurile de deasupra unui golf (numit si Perla Pacificului) la 120 de km de Santiago. Dealurile sunt pline de casute colorate la care ajungi cu niste lifturi de lemn (de pe la 1880) care arata foarte haios desi se cam clatina si cam scartaie din incheieturi.
N-am ajuns la casa lui Neruda din oras (caci are in total 3 case-muzeu, pe langa aceasta, mai are una in Santiago si una in Isla Negra) dar am mers si mers vreme de vreo 4 ore pe tot felul de stradute intortocheate.
Valparaiso s-a dovedit a fi nu numai o destinatie turistica de weekend dar si material pt teza (asta daca voi mai reusi vreodat' sa scot pozele din camera foto...damn HP) caci erau foarte multe picturi murale (arte callejero-arta inceputa de prin anii '60 dar atingand maximul in perioada lui Allende 1970-73), unele extrem de reusite.

Azi am fost la cele 2 muzee gemene din Santiago (gemene pt ca-si impart aceeasi cladire) cel de Arte frumoase si cel de Arta contemporana. Destul de slabute colectii, dar am beneficiat de o super-oferta in care se vindeau cataloagele expozitiilor trecute la preturi de nimic, asa ca am mai bifat ceva pt teza. In curand n-am sa mai ies din casa...cum ies dau peste o librarie sau un bouquinist si iar cumpar carti! clar maine imi las cardul acasa...:-)

Printre cele vazute la muzeul de Arte frumoase au fost, in cadrul unei expozitii de fotografie boliviana, 8 fotografii cu cadavrul lui Che Guevara facute de Freddy Alborta (unul dintre putinii fotografi care l-au putut vedea). Aici orice pare o scuza de a prezenta imagini, ganduri cu Che...

Asta seara am vazut 2 documentare pe care mi le-am cumparat de la congresul de stiinta politica. Unul despre dictatura lui Pinochet: imagini cu manifestari pacifice, spontane pe strazile din Santiago care se terminau invariabil cu imprastierea cu tunul de apa & gaze lacrimogene, cu batai la fel de spontane din partea militarilor...Iar cel de-al doilea despre lovitura de stat din 11 septembrie 1973 - Ultima batalie a lui Salvador Allende. Ultimul lui discurs este intr-adevar impresionant, primul presedinte socialist ales isi scria verbal testamentul...

Si totusi eu nu inteleg unde a disparut tot trecutul asta? ce s-a intamplat intre imaginile astea si ce vad eu azi? intre manifestarile si cantecele de libertate si hyper-mallul in care am fost aseara (desi nu era cel mai mare din S era cel mai mare pe care l-am vazut eu vreodata, acum il construiesc pe cel mai mare din Latinoamerica...) asta e libertatea? libertatea de a consuma te miri ce?
filozofez la ore tarzii dar tara asta te face sa te intrebi lucrurile astea...

imagini
* prin portul din Valparaiso (un amestec de babete americance, 2 japonezi pierduti in spatiu si pescari, militari) se plimba un dric insotit de 2 masini escorta, s-a tot invartit, creand miscari de masa printre cei asezati pe unde apucasera si curente de bobor care urmau masina in invartelile sale, tot comentand cine-o fi, unde l-o duce (caci mai avea putin si se urca pe vapor cu dric cu tot). Mi-a amintit de imaginile de la tara cand plimbarea mortului crea subit o miscare populara de comentatori curiosi. unele lucruri sunt intr-adevar universale

* turista nordica, cu un rucsac mare in spate, surazatoare si gentila - scria pe o banca, sus pe Cerro Concepcion (unele din dealurile din Valparaiso) in caietul cu impresii (ca si mine de altfel mai tarziu) - la ce varsta turismul de unul singur prin cele 4 zari devine intolerabil social?
C

ponencia sobre dictadores

sau prezentarea mea de la Congres de azi a iesit mult mai bine decat ma asteptam. profesorul coordonator era din Israel si scrie o carte despre exilul politic latino-american: ff interesant. I-a placut foarte tare ce am prezentat si mi-a si recomandat unele lucruri, inclusiv unele persoane..precum Garreton (un fel de mic guru la congres, sociolog star chilian) sa vedem daca ma primeste saptamana ce vine, daca nu...data viitoare :-)

dupa amiaza am asistat la 2 reuniuni de celebrissimi, prima o reuniune IPSA la care era Morlino!! iar la a doua despre relatiile LA cu USA la care era Arturo Valenzuela, poate cel mai clebru exemplar chilian (preda la Georgetown University si fost consilier al lui Clinton) care a fost pur si simplu asaltat. Una peste alta la acest congres aceste mese rotunde au fost de departe cele mai misto...

dupa congres am atacat Avenida Providencia, imensa strada comerciala, relativ aproape de mine. asta tot incercand sa gasesc un incarcator pt camera foto (care mi-a disparut din geamantan in timpul zborului Air France, geamantan care a ajuns la o zi dupa mine...) din pacate HP nu e reprezentat in Chile si de asta eu fac putine poze...

am dat insa peste o librarie super super, Takk (pt cei ce vor ajunge pe aici) mai boema asa, unde aveau carti multe despre arta (am bifat iarasi cateva :-) si in care si puteai sta sa citesti. foarte frumos

imagini

* in timp ce vorbea Valenzuela, o stirista cu cameramanul dupa ea tot incepea sa spuna :suntem aici la congresul chilian de stiinta politica la care participa unii dintre cei mai faimosi...si era intrerupta (de 6 ori!) de cei care intrau-ieseau (caci trebuie spus ca studentii mai ales chilieni ies si intra dupa bunul plac fara sa le pese de cine vorbeste...). Faza trebuia vazuta...cu chicotelile (si ale mele e drept) de rigoare...

si o poza din Sanhattan cu intrarea pe strada mea - Benjamin

congres chilian si clopot

azi am fost iar la congresul de stiinta politica, maine dimi prezint...si gata scap!

iar m-am plimbat cu metroul :-) iar am vazut muntii dar nu i-am putut poza, maine sigur!

am cumparat multe carti azi, am fost clientul zilei la standurile editurilor, nu mai stiau cum sa ma mai atraga de la o masa la alta cand au vazut ca I mean business :-) maine imi iau si cd-ul cu cele 2 filme, unul despre lovitura de stat din 73 si celalalt despre dictatura (ambele editate de Le Monde Diplomatique - que le monde est petit :-)

faza: la orele pranzului eram la o masa rotunda despre economia in AL (la care erau prezenti niste neni si niste tanti cu niste cv-uri de-ti vine sa te duci acasa si sa te apuci de colectat timbre...) cand mi s-a parut intai dar apoi am fost sigura, se auzeau bataile clopotului! in loc de sonerie...iar prin frumosul campus am vazut si mici altare. studentii nu par insa a fi foarte piosi ci la fel ca peste tot :-)

si o poza cu intrarea la Pontifica Universidad de Chile cu Isus si cu un promo pt luna Mariei :-)

la capatul lumii

mai am un pic si pic de pe harta...asta de oriunde te-ai uita la respectiva harta
primele 2 zile am avut senzatia asta de wow sunt in chile, wow sunt la celalalt capat al lumii, mi-a trecut gradual poate si pt ca eu ma adaptez extrem de repede (prea repede?) la orice situatie noua, poate si pt ca aici este o lume cu totul diferita de ce stiam eu pana acum...
ultima descoperire personala: oriunde, oricat de departe am merge suntem aceiasi, inima nu stie ca am calatorit 16.000 de km...
imagini:
* azi spre congresul de stiinta politica, cu metroul, care iese la un moment dat la suprafata, am vazut muntii care inconjoara orasul, imensi (peste 7000 de m) cu zapada pe culmi...foarte frumos
* in salile de curs de la Pontifica Universidad de Chile sunt crucifixe...deh..
* ex-presedintele chilian R. Lagos a spus azi "la politica debe siempre tener en mente el ser humano, la politica debe tener como valor principal la dignidad humana" frumos spus..asta in timp ce amiralul de langa mine tot incercuia mercado (piata libera)....cum spuneam si ieri 2Chile: militarii cu mercado-presedintele socialist cu demnitatea
C