Iata si 2 poze cu Valparaiso...
Un oras foarte frumos, cocotat pe dealurile de deasupra unui golf (numit si Perla Pacificului) la 120 de km de Santiago. Dealurile sunt pline de casute colorate la care ajungi cu niste lifturi de lemn (de pe la 1880) care arata foarte haios desi se cam clatina si cam scartaie din incheieturi.
N-am ajuns la casa lui Neruda din oras (caci are in total 3 case-muzeu, pe langa aceasta, mai are una in Santiago si una in Isla Negra) dar am mers si mers vreme de vreo 4 ore pe tot felul de stradute intortocheate.
Valparaiso s-a dovedit a fi nu numai o destinatie turistica de weekend dar si material pt teza (asta daca voi mai reusi vreodat' sa scot pozele din camera foto...damn HP) caci erau foarte multe picturi murale (arte callejero-arta inceputa de prin anii '60 dar atingand maximul in perioada lui Allende 1970-73), unele extrem de reusite.
Azi am fost la cele 2 muzee gemene din Santiago (gemene pt ca-si impart aceeasi cladire) cel de Arte frumoase si cel de Arta contemporana. Destul de slabute colectii, dar am beneficiat de o super-oferta in care se vindeau cataloagele expozitiilor trecute la preturi de nimic, asa ca am mai bifat ceva pt teza. In curand n-am sa mai ies din casa...cum ies dau peste o librarie sau un bouquinist si iar cumpar carti! clar maine imi las cardul acasa...:-)
Printre cele vazute la muzeul de Arte frumoase au fost, in cadrul unei expozitii de fotografie boliviana, 8 fotografii cu cadavrul lui Che Guevara facute de Freddy Alborta (unul dintre putinii fotografi care l-au putut vedea). Aici orice pare o scuza de a prezenta imagini, ganduri cu Che...
Asta seara am vazut 2 documentare pe care mi le-am cumparat de la congresul de stiinta politica. Unul despre dictatura lui Pinochet: imagini cu manifestari pacifice, spontane pe strazile din Santiago care se terminau invariabil cu imprastierea cu tunul de apa & gaze lacrimogene, cu batai la fel de spontane din partea militarilor...Iar cel de-al doilea despre lovitura de stat din 11 septembrie 1973 - Ultima batalie a lui Salvador Allende. Ultimul lui discurs este intr-adevar impresionant, primul presedinte socialist ales isi scria verbal testamentul...
Si totusi eu nu inteleg unde a disparut tot trecutul asta? ce s-a intamplat intre imaginile astea si ce vad eu azi? intre manifestarile si cantecele de libertate si hyper-mallul in care am fost aseara (desi nu era cel mai mare din S era cel mai mare pe care l-am vazut eu vreodata, acum il construiesc pe cel mai mare din Latinoamerica...) asta e libertatea? libertatea de a consuma te miri ce?
filozofez la ore tarzii dar tara asta te face sa te intrebi lucrurile astea...
imagini
* prin portul din Valparaiso (un amestec de babete americance, 2 japonezi pierduti in spatiu si pescari, militari) se plimba un dric insotit de 2 masini escorta, s-a tot invartit, creand miscari de masa printre cei asezati pe unde apucasera si curente de bobor care urmau masina in invartelile sale, tot comentand cine-o fi, unde l-o duce (caci mai avea putin si se urca pe vapor cu dric cu tot). Mi-a amintit de imaginile de la tara cand plimbarea mortului crea subit o miscare populara de comentatori curiosi. unele lucruri sunt intr-adevar universale
* turista nordica, cu un rucsac mare in spate, surazatoare si gentila - scria pe o banca, sus pe Cerro Concepcion (unele din dealurile din Valparaiso) in caietul cu impresii (ca si mine de altfel mai tarziu) - la ce varsta turismul de unul singur prin cele 4 zari devine intolerabil social?
C
N-am ajuns la casa lui Neruda din oras (caci are in total 3 case-muzeu, pe langa aceasta, mai are una in Santiago si una in Isla Negra) dar am mers si mers vreme de vreo 4 ore pe tot felul de stradute intortocheate.
Valparaiso s-a dovedit a fi nu numai o destinatie turistica de weekend dar si material pt teza (asta daca voi mai reusi vreodat' sa scot pozele din camera foto...damn HP) caci erau foarte multe picturi murale (arte callejero-arta inceputa de prin anii '60 dar atingand maximul in perioada lui Allende 1970-73), unele extrem de reusite.
Azi am fost la cele 2 muzee gemene din Santiago (gemene pt ca-si impart aceeasi cladire) cel de Arte frumoase si cel de Arta contemporana. Destul de slabute colectii, dar am beneficiat de o super-oferta in care se vindeau cataloagele expozitiilor trecute la preturi de nimic, asa ca am mai bifat ceva pt teza. In curand n-am sa mai ies din casa...cum ies dau peste o librarie sau un bouquinist si iar cumpar carti! clar maine imi las cardul acasa...:-)
Printre cele vazute la muzeul de Arte frumoase au fost, in cadrul unei expozitii de fotografie boliviana, 8 fotografii cu cadavrul lui Che Guevara facute de Freddy Alborta (unul dintre putinii fotografi care l-au putut vedea). Aici orice pare o scuza de a prezenta imagini, ganduri cu Che...
Asta seara am vazut 2 documentare pe care mi le-am cumparat de la congresul de stiinta politica. Unul despre dictatura lui Pinochet: imagini cu manifestari pacifice, spontane pe strazile din Santiago care se terminau invariabil cu imprastierea cu tunul de apa & gaze lacrimogene, cu batai la fel de spontane din partea militarilor...Iar cel de-al doilea despre lovitura de stat din 11 septembrie 1973 - Ultima batalie a lui Salvador Allende. Ultimul lui discurs este intr-adevar impresionant, primul presedinte socialist ales isi scria verbal testamentul...
Si totusi eu nu inteleg unde a disparut tot trecutul asta? ce s-a intamplat intre imaginile astea si ce vad eu azi? intre manifestarile si cantecele de libertate si hyper-mallul in care am fost aseara (desi nu era cel mai mare din S era cel mai mare pe care l-am vazut eu vreodata, acum il construiesc pe cel mai mare din Latinoamerica...) asta e libertatea? libertatea de a consuma te miri ce?
filozofez la ore tarzii dar tara asta te face sa te intrebi lucrurile astea...
imagini
* prin portul din Valparaiso (un amestec de babete americance, 2 japonezi pierduti in spatiu si pescari, militari) se plimba un dric insotit de 2 masini escorta, s-a tot invartit, creand miscari de masa printre cei asezati pe unde apucasera si curente de bobor care urmau masina in invartelile sale, tot comentand cine-o fi, unde l-o duce (caci mai avea putin si se urca pe vapor cu dric cu tot). Mi-a amintit de imaginile de la tara cand plimbarea mortului crea subit o miscare populara de comentatori curiosi. unele lucruri sunt intr-adevar universale
* turista nordica, cu un rucsac mare in spate, surazatoare si gentila - scria pe o banca, sus pe Cerro Concepcion (unele din dealurile din Valparaiso) in caietul cu impresii (ca si mine de altfel mai tarziu) - la ce varsta turismul de unul singur prin cele 4 zari devine intolerabil social?
C
No comments:
Post a Comment