Cum
am ajuns la Cuzco, dupã doar o orã de zburat de la Lima şi cu nişte vederi ale
Anzilor superbe am dat de sorrocho, rãul de înãlțime. Cuzco e la 3.400 m şi
deşi anul trecut în Chile la San Pedro de Atacama n-am simțit rãul, aici fiind
prea bruscã trecerea în doar o orã l-am resimțit aşa cã gazda mea m-a tratat cu
un ceai de coca şi cu o pastiluțã anti-sorrocho.
Stau
în Pasaje Esmeralda no 172A la Monica care e psiholog şi vorbeşte foarte bine
englezã, ca atare vrea mereu sã-mi vorbeascã în englezã, dar eu nu mã las. La
ea mai stã o doctorandã de origine spaniolã care trãieşte de 12 ani în GB şi e
foarte mândrã de asta ca şi de propria persoanã. Face o tezã despre Machu
Picchu şi „exploatarea turisticã” de cãtre yankees of course. Cât de
previzibil. Oricum a început sã mã intereseze şi pe mine turismul ca subiect.
Cuzco,
cel puțin centrul a rãmas în época colonialã. Pe 24 iunie e Inti Raymi
(sãrbãtoarea soarelui) aşa cã repetã de zor pe strãzi în fiecare zi: întâi
copiii, a doua zi studenții şi liceenii (acum contabilitatea); un fel de Cântarea
României voluntarã! Arhaisme şi folclor turistic dat la maxim! E un alt film
aici. Totul la Cuzco, şi apoi şi la Machu Picchu Pueblo (Aguas Calientes e prea
turistic, Gagaland (zice Monica), se roagã de tine sã faci o pozã cu ele
îmbrãcate în costume specifice, dar pe care nu le mai poartã decât la
festivitãțile mai sus menționate şi trãgând dupã o lamã, ca la noi mielul, hai
boierule mângâie lama! Turismul dat la maxim însemnã şi primul loc în care am
plãtit ca sã vizitez biserici ! Trei: Catedrala, pe partea principalã a
Plaza de Armas, Biserica iezuitã în stânga ei şi Biserica de la Santa Merced un
pic mai jos. Catedrala chiar era impresionantã! Formatã din 3 nave avea
nenumãrate altare, majoritatea aurite, care de care mai împodobite într-un
baroc copleşitor şi toate pline de oglinzi (ceva ce n-am mai vãzut altundeva)
pentru cã aparent înainte preotul ținea slujba cu fața la altar şi ca sã-i
poatã vedea pe enoriaşi (?) Intrarea era destul de scumpã pt Peru, costa 25 de
soles (adicã vreo 7-8 euro) dar puteai vedea şi altarul dublu, în spatele celui
tipic deşi mult mai amplu era unul din lemn masiv sculptat, iar în mijlocul
catedralei era corul de asemenea din lemn masiv sculptat pentru destul de mulți
cântãreți (eu inițial am crezut cã era pentru întâlnirile episcopilor or
something). Mai era pe una din laturi ale navei principale şi un altar cu un
Crist negru (del temblor) şi cu fustã indigenã, iar într-un tablou din stânga
altarului principal cu Cina cea de tainã Iuda era reprezentat cu chipul lui
Francisco Pizarro (unul din cei doi cuceritori ai Peru). Biserica iezuiților
pãleşte pe lângã catedralã deşi în descriere ți se spune cã Iezuiții au vrut sã
rivalizeze cu Biserica principalã şi pânã le-a spus Papa cã nu pot terminaserã
biserica lor şi o şi decoraserã. Am terminat turul bisericilor cu Iglesia de la
Santa Merced de fapt doar convento l-am vizitat cãci biserica era închisã pânã
la 5. Avea o curte interioarã pãtratã cu o grãdinã în mijloc luxuriantã care
semãna foarte tare cu Universitatea din Cordoba (construitã de iezuiți).
La
Cuzco timp sã ai, cã ai ce vedea: am vizitat Muzeul Inka (cel mai bine fãcut de
pânã acum deşi exponatele pãreau a urma muzeografia anilor 70), Muzeul de artã
pre-columbianã, fratele muzeului Larco din Lima care mi-a plãcut deşi avea mult
mai puțin exponate (toate muzeele astea private aveau şi nişte artizani locali
care țeseau sur place), Qorikancha & Biserica dominicanilor construitã
chiar pe ruinele templului soarelui al incaşilor. De altfel de jos, dinspre
casa Monicãi vezi aceastã suprapunere bizarã de zid din bucãți de pietre mari
şi deasupra o bisericã.
La
doar douã strãzi de Avenida El Sol, strada principalã din centrul Cuzco, e
sãrãcie mare spre locul unde stau eu: treci Puente Grau şi intri prin grilajul
din stânga chiar înainte de cafe-internet-ul de pe colț (e plin în Peru de cafe
internet). Sunt tot felul de cârciumi cam ca la mine la țarã, iar unele aratã
de-a dreptul scary. Chiar înainte de Puente Grau e un fel de mini autogarã unde
se înşirã doamnele cu cãrucioarele de pe care vând de toate de-ale gurii. Chiar
pe colț la semafor e o carmangerie care m-a cam înfricoşat.
La
târgul de artizanat m-am împrietenit cu o doamnã care mi-a vândut o geantã cu
dungi colorate cum mi-a plãcut mie, nişte brãțãri şi mi-ar fi vândut şi
propriul şal, doar sã-l cumpãr. La sfârşit m-a şi pupat şi mi-a urat numai bine
amiga! Mi-a arãtat cum se împãturesc şalurile astea ale lor din lânã de alpaca
pentru a cãra. Și chiar şi femei îmbrãcate modern din când în când în loc de un
rucsac au în spate o treabã din asta coloratã şi înnodatã.
Nemaiavând
ce face am zis sã aflu unde e gara întrebãnd la Perurail care are monopol
asupra transportului cãtre Machu Picchu (cam 150 de dolari dus întors) şi am
descoperit cã trenul meu în loc de ora 7 urma sã plece la 4 cãci în ziua aceea
din cauza unei alunecãri de teren nu plecase niciunul şi deci reprogramaserã
toate trenurile inclusiv pe al meu!
Monica
viseazã la mall, eu zic wow nu aveți niciunul în oraş, ce bine!
Copiii
pe stradã se joacã cu sfârleazã aşa cum îmi spunea mama cã se întâmpla când era
ea micã. De fapt Cuzco este acest amestec de lume rãmasã în trecut, saracã, înfofolitã
şi turism de masã sau de lux la maxim.
La
aeroportul din Cuzco, la plecare am descoperit cã polițiştii idioți sunt un
fenomen internațional când, întrebând-o pe tãntica de la check-in ce dureazã
atât aia s-a enervat şi mie atâta mi-a trebuit. Ca recompensã marele polițist
under cover care stãtea în spatele ei m-a pus sã mã duc cu el sã îmi facã un
nou control de securitate, asta dupã ce cãutaserã deja printre rufele mele 2
neni. Cicã nu era suficient cã el e de la anti-drog!!! Mi-a picat fața şi mi
–au revenit în minte toate cazurile despre care am citit de occidentali
arestați aiurea în tot felul de țãri latino aşa cã dupã ce i-am spus cã e nebun
cã eu sunt profesoarã, i-am cerut sã mai vinã un gigel cu el cã m-am gândit cã
cine ştie ce truc face el. Bineînțeles idiotul a înțeles cã mã opun controlului
şi avea placa pusã. I-am amenințat cu nu ştiți voi cine sunt eu şi halal
primire în Peru imi fac. Când au vãzut cã au cam greşit-o şi deşi controlaserã
toate şosetele murdare şi pastilele mele inclusiv Tic Tac !! eu insistând sã
aflu de ce tocmai pe mine m-au luat mi-au spus cã din cauzã cã sunt româncã!!!
Şi cã nu ştiu eu câți români au ei închişi pentru trafic de droguri şi chiar
unii foarte profesionali, adicã insistau cã şi eu sunt!!! Aşa idioți mai rar.
Cert e cã mi-au stricat tot cheful de viațã şi dupã un plâns straşnic m-am
urcat fãrã chef în zborul cãtre junglã, cãtre Puerto Maldonado.
No comments:
Post a Comment